Prezent
6:45 a.m.
Pe jumătate adormit, Ștefan își mânca în liniște cerealele iar eu îmi beam cafeaua în liniște lângă el. Privindu-i chipul încă de copil dar de pe care atingerea pubertății începe deja să fure în fiecare zi câte puțină seninătate, am simțit nevoia să imortalizez într-o poză chipul acela cu parul ciufulit și ochii obosiți de cititul până mult prea târziu în noapte.
- Ah, mama!!! Încetează!
- Dragul mamei, am senzația că timpul trece prea repede, tu crești prea repede... cu ajutorul fotografiilor încerc să păstrez cât mai multe momente din prezent înainte ca ele sa devină deja trecut. Te rog nu mai fugi atât de aparatul foto!
- ooook!
După câteva cadre și câteva linguri de cereale:
- Mama dar... cât durează prezentul?
- Păi... greu de spus... cam cât o clipă.
- ... dar... la sfârșitul clipei începutul clipei e deja trecut, nu?
- ... da, cam așa. Așa că hai să ne bucurăm de prezent, tocmai pentru că e așa de scurt.
Pe jumătate adormit, Ștefan își mânca în liniște cerealele iar eu îmi beam cafeaua în liniște lângă el. Privindu-i chipul încă de copil dar de pe care atingerea pubertății începe deja să fure în fiecare zi câte puțină seninătate, am simțit nevoia să imortalizez într-o poză chipul acela cu parul ciufulit și ochii obosiți de cititul până mult prea târziu în noapte.
- Ah, mama!!! Încetează!
- Dragul mamei, am senzația că timpul trece prea repede, tu crești prea repede... cu ajutorul fotografiilor încerc să păstrez cât mai multe momente din prezent înainte ca ele sa devină deja trecut. Te rog nu mai fugi atât de aparatul foto!
- ooook!
După câteva cadre și câteva linguri de cereale:
- Mama dar... cât durează prezentul?
- Păi... greu de spus... cam cât o clipă.
- ... dar... la sfârșitul clipei începutul clipei e deja trecut, nu?
- ... da, cam așa. Așa că hai să ne bucurăm de prezent, tocmai pentru că e așa de scurt.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire