Mozaic socio-cultural

Iaca in curand se fac 8 ani de cand traim in Ruhrgebiet , o regiune cu un istoric foarte indelungat in importarea fortei de munca din toate colturile lumii. In consecinta aici traiesc impreuna de generatii intregi nemti, sasi, turci, rusi, polonezi, italieni.... si au invatat sa conviatuiasca desi de multe ori diferentele culturale sunt mari dand de multe ori nastere la prejudecati si determinand unele minoritati sa traiasca oarecum in lumea lor fara sa se integreze total. Insa, cu bune si rele, societatea asta pestrita imi place la nebunie. Iar pentru copiii mei e contextul ideal pentru a creste Multi-Culti, pregatiti pentru globalizarea tot mai pronuntata pe zi ce trece. Astfel ca unul din primele lucruri pe care le intreaba copiii mei cand cunosc un alt copil este "si... tu ce limba mai vorbesti in afara de germana?". Cu greu ma pot abtine sa nu zambesc atunci cand uneori copilul intrebat e nevoit sa raspunda (usor jenat de handicapul aparent) "nici una". Traiul aici insa te pune uneori in postura de a cauta indelung raspunsuri la unele intrebari de genul: "mama, de ce isi invelesc capul unele femei?" Trebuie sa fii foarte atenta la ce raspunzi pentru ca una dintre acele femei "invelite" poate fi mama colegei/ului copilului tau. Sau: "mama, de ce nu are Samira voie sa manance carne de vita iar Tuana nu are voie sa manance carne de porc?" "Pai... pentru ca parintii Samirei cred ca vaca e sfanta iar parintii Tuanei cred ca porcul e necurat" "???da' de ce????"..... "mama de ce din cladirea de peste drum se aude vinerea o voce de barbat care plange?" "nu e un barbat care plange, e muezinul care striga rugaciunea" "???? ce e ala un muezin? si de ce trebuie sa strige rugaciunea in felul asta trist?".... Exista si situatii de-a dreptul jenante nascute in urma diverselor prejudecati. Am si aici un exepmlu: intr-o zi m-a intrebat o colega: "Auzi, cum de esti tu asa normala?" "aaaa.... cum adica de ce sunt normala? n-ar trebui sa fiu normala? ce vrei sa zici?" Din pacate la cateva strazi mai departe de locul unde locuieste colega mea e o caldire in care s-au aciuiat cateva familii de tigani romani si care au reusit sa sperie cartierul. Pentru colega mea erau romani si atat. Mi-a luat ceva vreme pana i-am explicat de ce dar am apreciat ca m-a intrebat; am considerat ca fiind o dovada de respect fata de mine faptul ca a avut curajul sa ma intrebe deschis, a avut disponibilitatea sa faca efortul de a intelege. De fapt de aia functioneaza aici societatea asta pestrita: pentru ca oamenii incearca sa inteleaga.