Viata (ne)sociala la 4 ani

Zilele trecute discutam cu mamica unui prieten de-al lui Stefan, coleg de gradinita, incercand sa stabilim o zi in care sa se vada cei mici. Mi-am dat seama ca e tare greu de gasit o dupa-amiaza pe saptamana in care sa se vada doua ore. Si asta nu pentru ca femeia nu voia sa-si lase copilul sa se vada cu Stefan, dimpotriva. Dar programul extragradinaresc al copiilor nostri era asa plin incat abia am gasit o dupa-amiaza libera. Actualmente ofertele pentru copii sunt la tot pasul. Chiar de la nastere trebuie sa te gandesti la ce curs sa-l inscrii pe micut. Si fara sa faci mari eforturi te trezesti ca micutul tau de 4 ani are agenda plina cu cate o saptamana inainte. Nu ma pot oprii sa ma intreb daca-i bine asa. Pentru bebelusi exista cursuri de socializare iar mai tarziu nu au timp sa mai socializeze din cauza ca parintii vor sa le ofere TOT. S-a dus vremea in care copiii ieseau in fata blocului si ori se jucau pe-acolo ori veneau acasa cu o droaie de alti copii fara sa trebuiasca sa isi faca loc in agenda pentru intalniri cu alti copii. Nu cred ca mi-ar placea nici varianta in care parintii habar n-au cu cine, cum si de-a ce se joaca al lor copil dar parca nici varianta cu timpul "liber" bine programat nu-mi surade. Si totusi el traieste azi si aici. Ce e mai important pentru el? Cum e mai bine? Mi-e teama ca voi afla raspunsul abia peste ani cand voi putea evalua retrospectiv deciziile luate. Pana una alta studiem paleta de cursuri pe care le ofera piata si incercam sa-i lasam si timp sa rasufle.