M&M

Cred că toată lumea cunoaște bombonelele M&M. Cei de vârsta mea cu siguranță că nu le știu din copilărie. Acum, la o vârsta deloc specifică bombonelelor, le-am redescoperit noi utilizări. Le-am cumpărat inițial pentru Ștefan dar cum avem un copil complet atipic (nu prea se dă cu dulciurile) a trebuit să le lichidam noi cumva căci români fiind, doar n-o să aruncăm mâncarea! Nu spun că n-ar fi bune sau ca nu ne-ar plăcea (groh-groh!) dar conținutul lor caloric ne cam taie pofta. Ca să ne gasim o scuză așadar pe care s-o folosim apoi când alergam pe bicicleta sau când schimbam marimea la haine, am găsit si un scop ”nobil” pentru a savura în liniște minunatele bombonele M&M. Ne-am gândit să-l învățăm pe Ștefan culorile: noi îi cerem să ne dea o bomboana galbena sau roșie, ș.a.m.d. iar el caută culoarea; în felul ăsta nici nu ne mai deranjăm să ne ridicăm să luăm o bombonică de pe masă și avem și senzația ca am desfășurat o activitate cu scop pedagogic. În același scop aș putea chiar să-mi diversific garderoba... hmmm... sper sa nu-i vină și delicatului meu soț ideea să-mi ofere în același scop în fiecare zi câte un buchet de flori, în fiecare zi altă culoare. Oau, și cu numerele cum o să facem? Ieri ți-am dat o palmă, azi îți dau două, maine trei... Biet copil cu așa parinți! Și când mă gândesc că mai facem unul...