Cand copilul tau primeste o nota proasta

Azi cand m-am dus la gradinita sa-mi iau comoara de copil pe care o lasasem acolo dimineata, educatoarele au inceput sa-mi povesteasca ce zi "buna" a avut puiutul meu. Fusese pedepsit de 3 ori; prea putin pentru cate pozne facuse: azvarlise niste jucarii din motive doar de el stiute, prinsese degetele in usa in mod intentionat educatoarei careia tot el incerca sa-i inchida usa in nas in timp ce aceasta incerca sa-l duca la locul de pedeapsa, urlase de fiecare data cand trebuise sa cedeze locul la volanul uneia din masinutele din dotare (fiind doar 5 masini si 15 copii le sunt distribuite prin rotatie) si fusese obraznic toata ziua cu prietena lui. Cum sa reactionezi ca parinte la toate astea? Ce sa zici? Aparent e usor: trebuie sa sustii criticile educatoarei sa-i spui si tu cateva de la obraz si sa-i promiti o pedeapsa pentru atitudinea de peste zi. Dar cum faci fata dezamagirii? Cum accepti palma care atinge si obrazul tau? Nici macar nu poti sa promiti ca nu se va mai intampla. Si iar ajungem la "copilul din vis". Mereu mi-am imaginat ca o sa am un copil care o sa fie un exemplu la gradinita, apoi la scoala. Mereu mi-am imaginat ca EU o sa pot sa-l educ astfel incat sa fie asa. Deci trebuie sa-mi insusesc nota proasta. Si copilul? Trebuie pedepsit pentru comportamentele negative. Asta inseamna oare ca el primeste pedepse pentru ca educatia mea lasa de dorit? Deci inca o bila neagra pentru mine. Sau poate e vorba doar de un copil ca toti ceilalti care sfideaza limitele doar ca sa vada daca acestea exista cu adevarat? Trebuie sa accept aceasta ultima varianta si sa imi mentin atitudinea si modelul educational pe care il urmez ca fiind bune? Cine imi poate spune cand gresesc si cand actionez corect? Off ce bine era cand eram copii si ne spunea altcineva cum e bine si cum nu!!!!!

P.S. Iata un fragment interesant la care parintii si viitorii parinti ar face bine sa ia aminte:
“Când astepti un copil, e ca si cum ai planui o vacanta in Italia: Cumperi ghiduri turistice si iti faci planuri. Colosseumul… Gondolele Venetiei… Inveti câteva fraze utile in italiana. Dupa luni intregi de asteptare, pornesti la drum. Când avionul aterizeaza, stewardesa iti spune: Bun venit in Olanda. Olanda? spui… Cum adica Olanda? Eu m-am imbarcat pentru Italia! Dar au aterizat in Olanda… trebuie sa cauti alte ghiduri. Sa inveti o limba complet noua. Intâlnesti oameni pe care, altfel, nu i-ai fi cunoscut niciodata. Dupa ce iti tragi sufletul si arunci o privire in jur, incepi sa observi ca Olanda are mori de vânt… lalele …. Si pe Rembrandt. Daca iti petreci viata plângându-te de faptul ca nu ai ajuns in Italia, s-ar putea sa nu inveti sa te bucuri de lucrurile foarte speciale si foarte placute pe care le poti gasi in Olanda…” (Emily Perl Kingsley)