Copilul din vis

Nu stiu altii cum sunt dar eu mi-am imaginat intotdeauna viitoarele etape ale vietii precum si diversele personaje care vor juca rolurile principale in viata mea. Bineinteles ca rareori visul a coincis cu realitatea. Unul din primele vise a fost ca pentru majoritatea fetitelor, acela de a deveni mama. Incetul cu incetul mi-am creat o imagine a viitorului meu copil. In special pe perioada in care am fost insarcinata, asteptandu-l si citind o multime de carti despre copii, mintea mea deja construise o schita detaliata a celui care urma sa vina pe lume. "Va fi destept, va fi vesel, va fi cuminte, va fi curios, va avea ambitie, etc." Ei bine acum pot spune ca acest copil din vis a fost si probabil inca este cea mai mare piedica in a fi si a deveni o mama super. Am citit de nenumarate ori ca fiecare copil este unic si exceptional in felul lui insa de fiecare data cand copilul din realitate nu se ridica la inaltimea celui din vis dezamagirea era greu de suportat si poate inca este. Plus ca vin laudele celorlate mame care se grabesc sa bata toba la fiecare mica reusita a copiilor lor. Si fara sa vrei compari nu doar cu copilul din vis ci si cu alti copii. Copilul meu nu vrea sa manance cantitatea x de legume si cantitatea y de fructe, copiul meu nu sta sa se joace singur toata ziua, copilul meu nu merge inca la 10 luni, copilului meu nu-i place nu stiu ce mancare, copilul meu nu face fata cu calm frustrarilor, etc. Incet, incet incepi sa oscilezi intre a crede ca nu esti o mama destul de buna si intre a crede ca nu ai un copil reusit. Oh Doamne, ce mama prostuta am fost/sunt! Imi place sa cred ca am reusit sa ma despart oarecum de copilul din vis. Meritul nu-mi apartine ci se datoreaza copilului din realitate care mi-a aratat pe zi ce trece ca in multe privinte ii da ceata copilui din vis. Copilul din vis nu-mi cuprindea obrajii cu manutele oferindu-mi cei mai dulci pupici si nici n-avea asa zambete minunate. Mda, e greu sa renunti la vise si mai ales la cele care-l privesc pe puiutul tau. Mi-ar placea sa cred ca m-am invatat minte dar... nu cred ca am atata intelepciune. Iarta-ma dragul meu copil din realitate! Iarta-ma ca am vist atea chestii stupide pentru tine!