Hoţul pe bicicletă

De dimineaţă mi-am dus fetiţa la grădiniţă ca de obicei; rutină, linişte, nimic deosebit. Deodată aud zarvă mare: în faţa grădiniţei câteva mămici şocate discutau agitate lângă o maşină cu geamul din dreapta spart. Un tip pe bicicletă spărsese geamul maşinii, luase geanta care stătea pe scaunul din dreapta şi într-o clipă, îşi luase zborul. Un tată care tocmai venea cu copilul la grădiniţă văzuse faza şi se pornise cu maşina în urmărirea hoţului. Pagubita suna deja la bancă să-şi anuleze cardurile, educatoarea suna la poliţie, alte câteva îşi faceau griji în legătură cu tăticul pornit în urmărire. Am plecat, n-am mai aşteptat deznodământul. Trăim într-o zona bună, liniştită unde nimic neplanificat nu se întâmplă şi prin urmare aşa ceva se va mai povesti o vreme. Soţul meu mă bate tot timpul la cap să nu-mi las geanta în maşină şi din dorinţa de a nu mă ciondăni cu el pe o temă aşa neimportantă am zis ca el dar în sinea mea l-am etichetat ca fiind puţin paranoic spunandu-mi că trăind atâta vreme în România e greu să-ţi uiţi toate fricile. Suntem aici de atâta vreme şi n-am auzit sau trăit ceva de genul ăsta aşa că uneori am mai uitat geanta în maşina sau chiar maşina descuiată. Dar... acum trebuie să spun "iartă-mă dragule că te-am considerat paranoic! ai avut dreptate!".