Anonimat. Sau nu.

Azi la Aldi casiera ma intreaba in germana daca stiu ca nu demult s-a deschis in orasul vecin un restaurant romanesc. Ups! Mi-am luat eticheta de roman cu mine? I-am raspuns tot in germana ca nu stiu nimic despre restaurant dar as vrea sa stiu de unde-mi cunoaste ea originile. Mi-a raspuns (tot in germana) ca m-a auzit vorbind romaneste cu fetita mea si cunoaste si ea limba deoarece si ea la origini se trage de pe aceleasi meleaguri ca si mine. I-am multumit de informatia cu restautantul si mi-am vazut de drum. Ma simteam deodata usor vulnerabila in anonimatul meu. Eu care credeam ca nu sunt romani in zona... eu care credeam ca ce sporovaiesc cu fiica-mea ramane intre noi... Ei bine... nu-i asa. De-acum voi fi cu siguranta mai atenta la conversatiile pe care le am in locuri publice in limba romana.