Bine ai venit în lumea adulţilor!

Băieţelul meu de şapte ani juca azi un joc cu sora lui de patru ani. Cea mică, văzând că pierde teren,  a început să protesteze la adresa regulilor jocului încercând să le schimbe. Când frate-su nu a fost de acord a început să plângă. Am încercat să vorbesc cu ea dar a început să ţipe şi mai tare. Conflictul a escalat iar frate-su nu înţelegea de ce. "Mama, e doar un joc, putem să jucăm cum vrea ea." Aşa că l-am luat de o parte şi i-am explicat că nu e bine să cedeze lacrimilor ei deoarece asta ar încuraja-o pe sora lui să dezvolte un comportament negativ şi anume să plângă de fiecare dată când nu-i convine ceva. "Mamă dar mă doare inima să o văd plângând" a replicat el. "Te înţeleg, însă dacă nu vrei ca sora ta să devină o plângăcioasă trebuie să îţi întăreşti inima şi să rămâi ferm pe poziţie." "Na super! Bine ai venit în lumea adulţilor!" şi-a spus el cu voce tare plecând din cameră posomorât. A ţinut-o pe soră-sa în braţe până s-a liniştit însă n-a schimbat regulile jocului. Trebuie să recunosc faptul că deşi eram convinsă de justeţea atitudinii mele, am simţit replica lui ca pe o palmă. Dar... asta e... să fi părinte înseamnă uneori să joci un rol ingrat.