Cremene? Chibrit? Sau Bricheta?

Stefan a invatat sa faca nod la sireturi. Nu e mare branza la aproape 9 ani ai lui. Noi am invatat sa facem asta mult mai devreme deoarece pe vremea noastra nu erau papuci cu scai dar in generatia lui Stefan copiii nu prea mai stiu sa faca asta. Si parintii sunt comozi asa ca prefera sa cumpere incaltaminte cu scai decat sa se chinuie sa-i invete pe copii sa faca nod. Comerciantii se adapteaza si in consecinta chiar gasesti pe piata preponderent pantofi cu scai pentru copii. Saptamana trecuta am remarcat ca un prieten de-al lui Stefan avea la sport pantofi cu sireturi asa ca l-am laudat "oau! stii sa faci nod!" la care copilul a raspuns sincer: "nu stiu sa fac nod, tata mi-a facut un nod special". Intr-adevar taica-su ii facuse nu stiu ce natie de nod (ceva marinaresc...) care ii permitea copilului sa largeasca sau sa stranga sireturile tragand intr-un anumit mod de ele. Tatal mi-a povestit ulterior ca a cautat pe net si a gasit nodul asta ca sa nu se mai chinuie copilul sa invete sa faca nod. ?????!!!!!????? Initial imi venea sa intreb daca inca il mai hraneste pe baiat cu lingurita ca sa nu se chinuie copilul cumva sa invete sa manance singur dar apoi m-am temperat si mi-am zis ca poate omul o fi incercat de multe ori in zadar si poate copilul chiar nu reuseste sa faca nod si atunci a cautat o solutie de compromis asteptand momentul cand pustiul va fi mai indemanatic. Nu m-am mai gandit apoi la chestia asta. Ieri am gasit niste pantofi foarte faini la Decathlon si care erau la pret redus deoarece erau cu siret motiv pentru care nu se vandusera prea bine. Amintindu-mi situatia de saptamana trecuta de la sport m-am gandit sa iau asta ca pe o provocare si totodata sa fac un bine bugetului casei si sa-i cumpar si lui Stefan o pereche de pantofi cu sireturi. Acasa i-am aratat pantofii si l-am intrebat daca vrea sa invete sa faca nod. A fost foarte interesat. I-am aratat de cateva ori si vazand cum isi inoada degetele dar sireturile nu, deja incepusem sa-mi pierd rabdarea si ma gandeam sa ma duc sa caut pe net sa gasesc nodul magic insa copilul nu era descurajat ca nu reuseste si voia in continuare sa exerseze. A intervenit taica-su si i-a aratat si el varianta lui de nod (99% la fel ca a mea ) si tot exersand, in scurt timp a reusit sa priceapa cum se face nod la papuci si a avut tenacitatea sa se innoade si deznoade la papuci de vreo 30 de ori la rand ca sa exerseze si sa-i iasa nodul repede. Era asa de incantat de el ca poate sa faca nod!!!!! A ramas incaltat cu papucii cei noi pana s-a dus la culcare. Azi mi-a spus foarte mandru de el "mama, dimineata m-am incaltat din nou sa vad daca mai stiu sa fac nod si am reusit din nou. Stii ca pot sa fac nod si fara sa ma uit? Imi plac asa de mult pantofii cu sireturi!!! De-acum incolo numai din astia sa-mi cumperi!" Stateam si ma minunam ce bucuros poate sa fie ca a facut o chestie cu totul banala (pragmatic vorbind). Ma tot gandeam ca daca n-ar fi avut sotul meu rabdare sa exerseze cu el in continuare eu poate apelam la vestitul nod de pe net iar copilul tragea concluzia: "nu sunt indemanatic, n-am fost in stare sa fac nod la siret". Astia suntem noi parintii din ziua de azi: nu vrem sa-i lasam pe copii sa se chinuie, nu avem de fapt rabdare sa ne uitam la ei cum se chinuie, vrem sa-i protejam de un posibil esec si mai tarziu ne intrebam de ce vor fast-food sau de ce isi schimba partenerul la primul semn de dificultate, de ce nu vor copii, de ce.... De fapt e firesc: nu mai aprindem focul cu cremene, nu ne mai ducem pana la tv sa schimbam canalul, nu caram apa cu galeata de la fantana.... Deci??? Cum e bine? Sa-i incurajam sa se chinuie sa aprinda focul cu cremene sau sa le dam o bricheta in mana? Cand e bine sa-i lasam sa se chinuie si cand nu? Cand inseamna chinul evolutie si cand inseamna doar energie irosita inutil?