Toys R Us

E vacanta de toamna asa ca intr-o zi l-am mobilizat pe fi-miu sa facem ordine la jucarii deoarece cu timpul se cam amestecasera prin dulapuri si nimeni nu mai stia exact ce si unde e. Asa ca am golit toate sertarele si rafturile in mijlocul camerei. Ne-a luat vreo trei ore pana cand movila de jucarii aparuta in mijlocul camerei a fost sortata pe categorii: Lego, Playmobil, masini, obiecte de zbor, papusi, accesorii pentru papusi, etc. Trei ore!!!! Copilul meu era in extaz: cu ocazia inventarului isi regasea jucarii pe care uitase ca le are. Dar incantarea n-a durat mult. La nici o zi dupa eveniment baietelul meu drag si scump vine la mine cu intrebarea: "mama, cand mai mergem la Toys R Us?" Perplexa  intreb: "ce sa facem la Toys R Us?" Inocent imi raspunde: "sa mai cumparam jucarii".  "Copile!!!!! Trebuie sa mergem intai la Ikea sa mai luam niste dulapuri! Ba nu! Mai intai ne trebuie o casa mai mare!!!! Si apoi sa angajam pe cineva care sa tina socoteala jucariilor!" Nu stiu in ce masura a procesat ironia dar si-a dat seama ca nu-i bine sa continue discutia. Am mai bodoganit o vreme de una singura. Nici macar nu stiu cum sa inteleg atitudinea lui. Lacomie? Sau doar curiozitate si dorinta de a experimenta? Nu vreau sa accept lacomia ca raspuns. Imi spun ca jocul e modalitatea de a explora lumea iar jucariile sunt instrumentele cu care copiii fac asta insa.... cand e destul? Faptul ca eu copil fiind nici n-am visat sa am atatea jucarii  sau faptul ca in ziua de azi sunt copii care au mai putine nu constituie argumente. De cate ori n-am ascultat povestile parintilor despre nu stiu cine care a crescut mancand mamaliga rece si cu haine peticite si care a ajuns om mare. Singura replica ce-mi venea in minte era "si cine stie daca n-ar fi putut ajunge si mai mare daca ar fi trait mai bine?" In consecinta contiunui sa ma intreb: Ce inseamna destul? Ce inseamna prea mult? Exista oare "prea mult"? Trebuie sa-mi indemn copiii sa isi reprime dorinta de a avea mai mult? Sau sa se multumeasca pur si simplu cu ce au? As opta pentru combinatia: e bine sa vrei mai mult dar intre timp sa te bucuri de ce ai. Dar oare exista multi oameni care reusesc asta?